Inchin aceasta halba plina cu ceai fierbinte! (…altfel  era cand halba nu era halba si ceaiul nu era el.)

Ti-am spus ca nu sunt apta medical pentru a fi cutitul de jertfa?

Acum, in fiecare dimineata se repeta aceeasi stare
temperatura de om nesanatos.

Ieri, exilata intr-un anotimp straniu, inima,
nu mai stia nici un cantec de vitejie,
am privit-o cu mila un timp
“mana care tradeaza e bine s-o tai”

Ale mele maini imi devenisera, nu stiu cum, luminoase,
mai albe ca niciodata. Degetele imi tresareau pe serpuitoare claviaturi de vazduh
(de unde atata vazduh in amarata asta de inima?)

„maine ai grija ce cumperi:
pe o fericire gonflabila oricine isi poate stinge tigara…”

Cu vorbele astea mi-a murit mie ingerul
ghemuit intre aripi,

dar eu nu am invatat nici acum
sa-mi iau “La revedere”
si-s tot mai goala cu fiecare om…