adica mai multe…
In drumul Ralucai spre munte…sau de la munte…sau in timpul muntelui, aceasta si-a dat seama cat de grozava [in ghilimele sau nu] poate sa fie Romanica.
Fagaras-orasul care nu inceteaza sa ma uimeasca[negativ vorbind]. Oamenii de aici sunt oameni foarte simpli, orasul e saracacios…masina ti-o ingropi la propriu in gaurile din asfalt…daaaar, dupa cum se pare, sunt oameni credinciosi…foarte!
Nokia [conecting people] nu poate sa redea nici pe departe orbitoarea stralucire a turlei inaltatoare…;)
Sa le spuna cineva ca desi EL e departe acolo sus…nu e nevoie sa stralucesti ca sa te vada…[aia doar pe noi ne intereseaza]
Muntele.[sau cel care n-are nevoie de plural]
…n-ai putea sa stai in fata lui fara sa fii mandru [nu stiu de ce..simpla fiintare aici te inalta.]
Cristian mi-a spus odata ca Muntele “…te face sa apartii lui”.
Eu…ma vait ca mi-e greu rucsacul si ma bucur in ascuns .
Acasa in tren.
Dupa ce am fost tratata ca o printesa de cei de la CFR, care au asteptat cu trenul accelerat Sibiu-Timisoara vre-o 40 de min ca eu sa vin cu un alt tren care avea intarziere[din nemarginita lor vina]…ma opresc intr-o gara si vad, ce in naivitatea mea, n-as fi crezu ca exista.
Daca m-as mai fi dat jurnalist feroce as fi scos probabil un material bunicel din asta…dar asa, nu pot decat sa ma’ntristez.
P.S. In timp ce scriam eu sarguincios articolul de pe blog…intr-o gara urca un flacau…se aseaza in fata mea…scoate o tehnologie si butoneaza. Privirea mi se opreste la picioarele lui…purta asa ceva:
